Cu drag, despre.... ce vrei tu

„Nu mă uitam niciodată la bărbatul cu care ieșeai. Mă uitam în ochii tăi!”

Ce poți face atunci când te recuperezi după ce ai ieșit din spital, oarecum regreți dacă ți-ar fi spus cineva dinainte cât doare și când recitești pe ieșire „se recomandă repaus total, neînlăturarea atelelor”. La care se adaugă un net extrem de prost care funcționează la parametri rezonabiul doar noaptea? Te uiți (finally!) la Modern Love, o serie de opt episoade care surprinde fațete ale iubirii moderne care nu are nimic cu cea din povești. Acolo cumva e și incomplet și prezentat într-o manieră ciuntită, Făt-Frumos se luptă cu zmei, Gheonoaie, e supus unor probe mai grele ca-n Survivor, iar Ileana-Cosânzeana e mereu în „așteptare”. Ca el să vină să o salveze, să o ducă în regatul lui, să „trăiască fericiți până la adânci bătrâneți”. Niciodată nu îi „vizualizăm” stând seara de vorbă, înainte de culcare, polemizând, făcând amor carnal.

Ei, în Modern Love tocmai asta vezi, ceea ce se întâmplă într-o relație în zilele noastre, modul în care ea se formează, „încercările”, uneori finalul și lecțiile învățate. Tocmai de asta m-a atras serialul ăsta, deși auzisem de el de la lansare, văzusem recomandări pe grupurile de cinefili. În plus, serialul e inspirat de rubrica omonimă din New York Times, în care cititorii trimiteau la redacție poveștile lor romantice, așadar toate sunt based on a true story.

Te poți apuca direct de povestea a opta

Și știi ce e interesant? Că fiecare dintre cele șapte episoade este independent, e prezentată câte o poveste de dragoste singulară. E ca și cum ai deschide o carte de-a lui Italo Calvino la o pagină anume, poți începe cu aceea și să înțelegi ce și cum, fără a fi „taxat” și a avea o idee de ansamblu lacunară.

Poveștile sunt foarte… mișcătoare, diferite, iubirea e prezentată în forme și etape diferite, cu actanți de diferite vârste, cu un trecut care nu poate fi decât nominal, personal, cu așteptări diferite. Dacă nu vrei să afli mai multe, oprește-te aici din lectura asta soft, de weekend, de blog.

Ce mirare că ești, ce mirare că sunt!

Mi-au plăcut mult toate poveștile, însă… mai mult decât toate, primul episod, bazat pe articolul ”When the doorman is you man” despre relația apropiată de tip tată-fiică dintre portarul unei clădiri, Guzmin (interpretat de Laurențiu Possa) și o locatară, Maggie (jucată de Cristin Millioti), care locuiește în hotelul aflat odată în proprietatea familiei ei. Chiriașa „eternă” are o legătură deosebită cu portarul, un imigrant slav, aparent posac și migălos, cusurgiu. De fiecare dată când iese cu un tip, bătrânul „anticipează” finalul. Nimeni nu e potrivit pentru ea. Da, în mod amuzant, bărbatul e și cel care îi oferă feedback lui Maggie în legătură cu pretendenții ei, dovedindu-se că putea ghici corect dacă bruneta avea să rămână într-o relație cu un anume bărbat sau nu. În cele din urmă, îi spune și secretul. De fiecare dată când se întorcea de la o întâlnire, Guzmin nu îl analiza pe partener, așa cum am tinde să credem . „Nu mă uitam niciodată la tipul cu care ieșeai. Mă uitam în ochii tăi!”, e „secretul”. Guzman e genul de portar care ar trebui, dragii mei, să existe la ușa (și în viața!) oricărei Eve, deși în noi se află cu fiecare încercare răspunsul, acel „al șaselea” simț care nu minte vreodată. Dacă e EL sau EA, dacă de data asta va merge sau e doar o altă ieșire, ca alte zeci, sute…

Întâmplarea face că Maggie rămâne însărcinată și tot Guzmin e cel care e acolo pentru a-i oferi sprijin și consolare, ba chiar îi dă și binecuvântarea. Mai departe, te las să descoperi chiar tu, s-ar putea să plângi pentru că e… înduioșător!

Și celelalte povești merită. Crede-mă pe cuvânt!

Mai sunt povești care se termină, care rămân suspendate, povești cu oameni care se separă pentru ca apoi să-și dea seama că a fost o greșeală, povești cu oameni care fac copii, care coboară iubirea de pe soclul ei idealizat și idealizant în rutina de familie, care rămân copii sau care vor să redevină. Sau povești despre ce ce întâmplă după toate astea.

Modern Love, atunci când funcționează, oferă genul de confort liniștitor oferit de un fotoliu primitor, un foc cald sau o cană de ceai fierbinte într-o noapte răcoroasă. Este echivalentul TV al unui cardigan tricotat manual sau al unui latte pe Instagram; o stare de spirit tranzitorie pare să fie scopul, nu o declarație artistică zguduitoare despre viață. Și cu siguranță există loc pentru acest tip de pulover din lână artizanal pe scena TV: lumea reală și titlurile pe care le generează nu sunt prea distractive în aceste zile, iar când actorii din cele mai bine scrise versiuni Modern Love sunt în jocurile lor A, este greu să rezistați atracției acestor povești amabile, ușor obosite de lume, despre conexiune în marele oraș. Harper’s Bazaar

Sursă foto: New York Times

Author

aurastanblog@gmail.com
Iubesc primăvara pentru că îmi seamănă mie. ☔🌞 Timidă la început, dar puternică pe măsură ce firul ierbii iese din pământ.✒️📚

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *