Cu drag, despre.... ce vrei tu

Despre hazard și alte coincidențe

🖋 Acum vreo patru ani, înainte de a lua decizia de a mă întoarce acasă – într-un sat bucovinean, m-am dus la Mănăstirea Cernica, la slujba de Vecernie, să îmi pun ordine în gânduri. Eram tare nehotărâtă, știți momentele acelea când te afli la o răscruce, vrei să o iei în dreapta, dar te întrebi cum ar fi să alegi stânga. Și revenind. Nu prea era multă lume, am observat prezența unui călugăr în scaun cu rotile care se ruga neîncetat. Până la finalul slujbei s-au mai adunat oameni care au ținut să vorbească cu dumnealui.

🖋 „În liniștea bisericii, unui călugăr în scaun cu rotile i se cer sfaturi despre fericire de la noi, oamenii care se pot purta pe picioarele lor prin lume”, scrisesem atunci. Nu am exagerat cu nimic, în fond asta îi cerusem și eu, și alții. Era foarte bătrân, pe lângă har, avea imprimate pe chip o bunătate și acea înțelepciune sapiențială, a celui care a văzut și a auzit multe

🖋 Duminică am revenit la mănăstire, cumva tot într-un moment de cumpănă. Nu am zăbovit mult, m-au atras chiliile cu cerdac și cu mușcate înflorite după ce m-am rugat. A fost singurul loc către care m-am îndreptat, în rest nu m-a interesat să cercetez atent raiul care înconjoară mănăstirea. Și prima imagine pe care am văzut-o a fost aceasta. Oamenii care contează rămân tot acolo și ne așteaptă. Cum o face și El.*Atunci mi-a spus că poate e bine să rămân, eu am plecat și hazardul face să mă fi întors de ceva timp.

🖋 Mi-a venit Seneca în minte: „Sufletul trebuie să ţi-l schimbi, nu cerul de deasupra capului. Poţi trece marea, poţi, să dai zării şi ţărmuri şi oraşe – problemele tale te vor urma oriunde vei ajunge.” Nu însă și oamenii, mai ales dacă tu ești în necaz, aș adăuga eu.

Author

aurastanblog@gmail.com
Iubesc primăvara pentru că îmi seamănă mie. ☔🌞 Timidă la început, dar puternică pe măsură ce firul ierbii iese din pământ.✒️📚

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *